BLOG

THRASH POETRY & RANDOM NOTES

THRASH  – verb (used with object)

  1. to beat soundly in punishment; 2. to defeat thoroughly; 3. to force (a close-hauled sailing ship under heavy canvas) against a strong wind or sea.

ECLIPSĂ

Cum de radiezi puternic?
Ți-am șoptit, și mi-ai răspuns:
“Cerul este un nemernic,
Mă încarcă la amurg.”

Lasă-mă să-ți demonstrez,
Cât aur pot să-ți aduc,
Și în față să-ți dansez,
Până intri-n balamuc.

Că Eu nu țin cont de reguli,
Eu țin stelele în sân.
Prin orașe ca-n deșerturi,
Universul e păgân.

Url’-o pasăre afară,
Și îi pute ciocu’-a moarte.
Ție îngerii-ți cântară,
Și te îmbăiară-n lapte.

Ai ieșit un copil blând,
Băiat cu-n chip de fetiță.
Liniștit ca un mormânt,
Rupt din coastă de Zeiță.

Și în sufletul tău sfânt,
Unde nimeni n-a pus mâna…
Și-au făcut așezământ,
Stele, Soarele și Luna

CE FRUMOS E SĂ PLÂNGI

Ce frumos e să plângi în ploaie…
Să nu știi dacă pe față sunt lacrimi sau apă,
Și inima toată să ți se înmoaie,
Când tot cerul toarnă și nu poa’ să tacă.

Ce frumos e să plângi în tihnă,
Să nu știi dacă mai ai sau nu mai ai glas,
Să curgi dinspre obraz către limbă,
Să te împiedici în lacrimi când faci cât-un pas…

Ce frumos e să plângi în oraș!
În metrou, în săli de concerte și teatru!
Doar așa-ți dovedești că nu ești un laș,
Ce frumos e să plângi dulcele-n acru…

ISIS

Ești o rază de lumină,
Ești în tot și ești în toate.
Fața ta-i mereu senină,
Pielea ta-i mereu de lapte.

Ești zeiță-ntruchipată!
Ești o voce care spune,
Valuri mari în mări cu spume,
Și eu te strig: “nestemată”.

Ești toată un diamant,
Ești și foc și ești și apă.
O pastilă de calmant,
Când mă mai înțepi în talpă.

Tu ești o infinitate,
Ești nectar din flori de soc!
Și miroși ușor a noapte,
Ființă palidă de foc.

Ești Isis când se-mbăiază!
Ești Egyptul în persoană!
Tu, deșert lipsit de oază,
Ești lipită de-o consoană.

Ești topită după viață!
Ești la mine pe obraz!
Rece ca un cub de gheață,
Așezat pe-un aragaz.

Ești o venă importantă,
Ești vitală pentru mine!
Spune-mi… o glumă picantă…
Spune-mi… ce nu îți convine?

Ești… prea mult și ești prea multe!
Ești în acțiuni și-n gânduri,
În pereți și în insulte.
Ești… la mine printre rânduri!?!?

M-AI DURUT!

M-ai durut când m-ai atins,
Însă… nu-i nici o problemă!
Eu, durere am mai cuprins…
La o limită extremă…

M-ai aprins când ți-era frig,
Și m-ai dat și cu rimel…
Îți sorbeam din dulci priviri,
Ochii tăi de caramel!

M-ai golit pe dinăuntru,
Nici nu mai știu cine sunt…
Mi-ai furat chiar și cuvântul,
Să nu zic și de mărunt!

M-ai făcut să zac o clipă,
Să te-aștept, să-mi fie dor!
M-ai mințit că-i diferită,
Și-a părut convingător…

M-ai durut dar nu mai dori,
Am tăcut și am făcut-o,
Scot o Lună dintre Sori,
Să o bag în piese auto…

M-ai scuzat și m-am ascuns,
Într-o peșteră albastră…
Unde nimeni n-a pătruns,
Nu-i nici ușă, nici fereastră.

M-ai visat și îmi spuneai,
Că eram non stop atent!
Și-mi doream să mă observi,
Cum îți intru-n subconștient…

M-ai călcat ca pe o frunză!
Eu, tăcut, lipsit de ceartă…
Te-am luat și te-am pus pe-o pânză,
Că ești operă de artă…

IUBIRE

Am un sentiment în coaste.

Aș vrea, de poți, tu să-l atingi,

S-apeși pe ele ca pe taste.

Și poate o să te convingi,

Sentimentul nu-i al meu…

L-ai atins și-ți aparține!

Nu știu ce faci tu cu el…

îți urez numai de bine.

Și acum că l-ai atins,

Aș dori, dacă-mi poți spune,

Cum se simte, te-a distins?

Sau oare te indispune?

Spune-mi, te rog, dacă doare…

Dacă nu, te rog, păstrează-l!

Dacă nu ai grijă, moare…

Viața lui nu prea durează,

E un sentiment complex,

Cu probleme de vorbire,

Pe care îl simți în… plex…

Este vorba de… iubire!

 

EU NU, DAR TU!

Eu nu plâng,

Dar tu…

Tu te emoționezi de fiecare dată când ne întâlnim…

Eu nu simt nici frigul,

Dar tu…

Tu te încolăcești peste mine să ne încălzim…

Eu nici măcar nu te plac,

Dar tu…

Tu mă venerezi ca pe un rege…

Eu nu sunt în largul meu azi,

Dar tu…

Tu te simți bine și nu-ți pasă…

Eu nu cunosc ce înseamnă ura,

Dar tu…

Tu cunoști ce ți-a fost arătat de societate…

Eu nu văd,

Dar tu…

Tu abia aștepți să-mi scoți ochii…

Eu nu prea știu ce e cu tine,

Dar tu…

Tu mă iubești!

Și eu…

Și eu te iubesc!

Și…

Și nu!

Nu mai e nimic de spus…

Azi suntem doar noi doi, și un apus…

TU, ADÂNCĂ TINEREȚE…

Mie îmi e dor de… tine!
Deși nu te-am întâlnit,
Dar mi-e dor să-mi fie bine,
Simt că am îmbătrânit…

Tu, adâncă tinerețe!
Te rog să te ții de mine!
Să-mi iei visele mărețe,
Să te joci cu ele bine!

Să nu mă mai lași să plâng,
De tristețea trecătoare,
Lasă-mă aiurea-n câmp…
Ca să fur din flori petale!

Tu, adâncă tinerețe!
Ești ca o mireasmă caldă.
Toată plină de tristețe,
Mi-ai lipit corpul de targă!

Mie îmi e dor de tine,
Cer albastru înstelat,
Îmi e dor să… simt… simțire…
Într-un mod nemăsurat!

Tu, adâncă tinerețe!
Îmi omori tot ce iubesc,
Cum de există tristețe…
Chiar și-atunci când nu trăiesc?

SUFLETUL MEU ȘI SUFLETUL TĂU

Când mă gândesc la tine.
Mă gândesc cu sufletul.
De aceea nu mă îngrijorez niciodată,
Sufletul meu îmi spune mereu ce faci
Dacă ești bine.
Cu cine te întâlnești și ce vorbești,
Dacă te-ai trezit bine sau dacă ai adormit greu.
Chiar dacă ochii mei nu văd
Fața ta.
Indiferent dacă urechile mele aud sau nu… vocea ta.
Chiar dacă mâinile mele nu te pot
Îmbrățișa…
În momentul în care sufletul meu
Pleacă să întâlnească sufletul tău
În mediul în care simțurile dispar…
În care imaginile nu există.
În care realitatea nu este prezentă.
În care timpul și spațiul se pierd.
În care sunetele nu se aud…
Sufletul meu sparge toate barierele
A tot ce există.
Sufletul meu trăiește acolo unde toată existența se oprește.
De-asta mă… gândesc… la tine cu… mintea!
Și te simt cu… sufletul.

TU NU AI CUM

Tu nu ai cum să

                            …greșești…

Pentru că te-ai născut…

Perfectă!

În schimb, Tu ai timp să

                                  …săvârșești…

Fluid un sărut,

Pe o insectă.

Tu nu ai cum să…

                              …faci să dispară…

Lumea într-o clipă…

Perfectă!

În schimb, Tu faci o greșeală…

                                   …ușoară…

Pentru că ești…

Ușor neatentă…

ROȘU

Vreau să mă înec în roșu…
Să simt pupile dilatate de timp,
Ești nespus frumoasă!
Bagă-ți degetele între ale mele și
Lasă-le să creeze energii noi!
În zilele ploioase,
Sferele poluante aduc incertitudine.
Ce e în noi nu se poate descifra,
Nu se poate cunoaște!
Acest limbaj codat
Nu se poate auzi!
Se simte!
Și te simt…
Lipită de sufletul meu!

 

O, TU!

O, tu, ființă!
Cu bună și rea credință
Ai gheare de felină,
Si inima velină…
O, tu, ființă!
Știai că
Gelozia e o știință?
Tu, Zeiță!
Zbori deasupra unui lup
Si te frământă dedesubt…
Și…
Faci cu ochiul,
Și cu limba…
Și te gândești,
La tot ce-ai schimba.
Cum ar fi să nu te mai gândești
La drog…
Cum ar fi să te gândești
La tot ce-aduc si pot?

O, tu, ființă!
Drumul e lung,
Până la piață.
Dai de niște:
Blocuri, pietoni, semafoare…
Te uiți la ele, parcă n-au nici o culoare!
Nici nu știi dacă să traversezi sau nu!
Ți-e frică să nu te calce mașina!
Dar uiți că omul a inventat roata…
Și călcatul în picioare!
Și industria dragostei!
Și marketingul ei!
O, tu ființă!
Doresc.
Te doresc!
Mă doresc!
Ne-auzim!
Ne dorim!
Cuvinte potrivite…
Atitudini dubioase…
Poziții calculate matematic…
Gemete sintactice,
Priviri apatice…
Și știi ce?
Nici eu nici tu nu mai știm ce…

DULCE

Și-n gura mea de păcătos…
Mi-am turnat propriul venin,
Între un cuget zgomotos,
Lipit de buzele de-argint…

Și când mi-a atins limba…
Am realizat că e dintr-un cer,
Acest venin ce-a putut schimba,
Gustul amar într-un gust… dulce!

DOUĂ SĂRUTURI

Ți-am atins buzele calde,
Și-un sărut încrucișat,
S-a legat de limba mea,
În adâncuri să o scalde!

Trec fiori ascunse-n gesturi…
Printre fapte seci și-uitate,
Prin pașii uitați de mersul,
Emoțiilor agitate…

Corpul meu ți se supune!
Fă din el a ta sculptură!
Plimbă-l prin deșert și dune
Cu-n sărut profund pe… gură!

Printre lacrimi dulci de aur,
Și intense sărutări…
Limba ta e un tezaur,
M-a oprit din căutări!

Ființa îmi dizolvă trupul!
Gestul ăsta senzual,
L-am prins în două săruturi,
Cu un aer sexual…